Andreï Makine

Andreï Makine

Andreï Makine în 2013
Date personale
Nume la naștereAndrei Iaroslavovici Makin Modificați la Wikidata
Născut (66 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Divnogorsk⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–)
 Rusia (–)
 Franța (–)[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă
limba franceză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeGabriel Osmonde
Albert Lemonnier[1]
Françoise Bour  Modificați la Wikidata
EducațieUniversitatea de Stat din Moscova
Alma materUniversitatea de Stat din Moscova
Novgorodski gosudarstvennîi pedagogiceski institut[*][[Novgorodski gosudarstvennîi pedagogiceski institut (Russian higher education institution)|​]]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruMembru al Academiei Franceze
RudeRobert Peacock[*][[Robert Peacock |​]]  Modificați la Wikidata
Premiiprix Médicis[*][[prix Médicis (French literary award given each year in November)|​]] ()
Premiul Goncourt ()
prix Goncourt des lycéens[*][[prix Goncourt des lycéens (literary award)|​]] ()
grande médaille de la francophonie[*][[grande médaille de la francophonie |​]] ()
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]] ()
prix mondial Cino-Del-Duca[*][[prix mondial Cino-Del-Duca (international literary award)|​]] ()[2]
prix littéraire de l'armée de terre - Erwan Bergot[*][[prix littéraire de l'armée de terre - Erwan Bergot (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Andreï Sergueïevitch Makine (în rusă Андрей Серге́евич Макин, transliterat: Andrei Sergheevici Makin; n. , Divnogorsk⁠(d), RSFS Rusă, URSS) este un romancier francez. A publicat, de asemenea, sub pseudonimul Gabriel Osmonde.[9] Printre romanele lui Makine se numără Dreams of My Russian Summers (Visele din verile mele rusești) - 1995, care a câștigat două premii franceze de top, Prix Goncourt și Prix Médicis. El a fost ales în scaunul 5 al Academiei Franceze la 3 martie 2016, fiind succesorul Assiei Djebar.[10]

Biografie

Andreï Makine s-a născut la Krasnoiarsk, RSFS Rusă, Uniunea Sovietică la 10 septembrie 1957 și a crescut în orașul Penza, la aproximativ 700 de kilometri sud-est de Moscova.[11] În copilărie, familiarizându-se cu Franța și cu limba franceză de la bunica sa franțuzoaică (nu este sigur dacă Makine a avut într-adevăr o bunică franțuzoaică; în interviurile ulterioare a susținut că a învățat limba franceză de la un prieten), a scris poezii atât în limba franceză, cât și în rusă, limba sa maternă.

În 1987, a plecat în Franța în cadrul unui program de schimb de profesori și a decis să rămână.[12] Aici i s-a acordat azil politic și a luat decizia de a-și câștige existența ca scriitor în limba franceză. Cu toate acestea, Makine a trebuit să-și prezinte primele manuscrise ca traduceri din limba rusă pentru a depăși scepticismul editorilor că un exilat nou sosit ar putea scrie atât de fluent într-o a doua limbă.[13] După reacții dezamăgitoare la primele două romane ale sale, abia după opt luni a găsit un editor pentru al patrulea său roman, Dreams of My Russian Summers. Publicat, în sfârșit, în 1995, în Franța, romanul a devenit primul din istorie care a câștigat atât Prix Goncourt, cât și Prix Médicis, plus Prix Goncourt des Lycéens.

În 2001, Makine a început să publice în secret, sub numele de „Gabriel Osmonde”, un total de patru romane de-a lungul a zece ani, ultimul apărând în 2011.[9] A fost un mister literar francez la acea vreme și mulți au speculat în privința identității acestui Osmonde.[9] În cele din urmă, în 2011, un critic a observat că romanul lui Osmonde - 20.000 femmes dans la vie d'un homme (20.000 de femei în viața unui bărbat) a fost inspirat din romanul lui Makine Visele din verile mele rusești, iar Makine a confirmat atunci că el este autorul.[9] Explicând de ce a folosit un pseudonim, a spus: „Am vrut să creez pe cineva care să trăiască departe de harababura lumii”.[9]

Traduceri

Toate romanele lui Makine au fost traduse în engleză de Geoffrey Strachan.

Le testament français (Testamentul francez) a fost publicat în engleză ca Dreams of My Russian Summers, în Statele Unite ale Americii și sub titlul original francez în Regatul Unit. De asemenea, a fost tradus în rusă de Yuliana Yahnina și Natalya Shakhovskaya și a fost publicat pentru prima dată în numărul 12 al revistei literare Foreign Literature (Иностранная литература), în 1996.

Opera literară

  • La Fille d'un héros de l'Union soviétique, 1990, Robert Laffont (Fiica unui erou al Uniunii Sovietice, 1996 ISBN: 1-55970-687-2)
  • Confession d'un porte-drapeau déchu, 1992, Belfond (Confesiunea unui purtător de drapel decăzut, 1996 ISBN: 1-55970-529-9)
  • Au temps du fleuve Amour, 1994, Editions du Félin (Odată pe râul iubirii, 1996 ISBN: 1-55970-438-1)
  • Le Testament français (Testamentul francez), 1995, Mercure de France (Visele din verile mele rusești, 1997 ISBN: 1-55970-383-0; publicat în engleză și ca Le Testament Francais)
  • Le Crime d'Olga Arbelina, 1998, Mercure de France (Crima Olgăi Arbyelina, 2000 ISBN: 1-55970-494-2)
  • Requiem pour l'Est, 2000, Mercure de France (Requiem pentru un imperiu pierdut, 2001 ISBN: 1-55970-571-X)
  • La Musique d'une vie, 2001, Éditions du Seuil (Muzica unei vieți, 2004 ISBN: 1-55970-637-6; publicat și ca Muzica de-o viață)
  • La Terre et le ciel de Jacques Dorme, 2003, Mercure de France (Pământul și cerul lui Jacques Dorme, 2005 ISBN: 1-55970-739-9)
  • La Femme qui attendait, 2004, Éditions du Seuil (Femeia care aștepta, 2006 ISBN: 1-55970-774-7)
  • L'Amour humain, 2006, Editions du Seuil (Dragostea omenească, 2008 ISBN: 0-340-93677-0)
  • Le Monde selon Gabriel (Lumea după Gabriel), 2007, Éditions du Rocher
  • La Vie d'un homme inconnu, 2009, Éditions du Seuil (Viața unui om necunoscut, 2010 ISBN: 0-340-99878-4)
  • Cette France qu'on oublie d'aimer (Această Franță pe care uităm să o iubim), 2010, Puncte
  • Le Livre des brèves amours éternelles, 2011, Éditions du Seuil (Cartea iubirilor scurte care trăiesc pentru totdeauna, 2013 ISBN: 0857051768)
  • Une Femme Aimée, 2013, Éditions du Seuil (O femeie iubită, 2015)
  • Le Pays du lieutenant Schreiber (Patria locotenentului Schreiber), 2014
  • L'archipel d'une autre vie, (Arhipelagul unei alte vieți), 2016
  • Au-delà des frontières (Dincolo de frontiere), 2019
  • L'Ami armenien, 2021, Editions Grasset (Prietenul armean, 2021 ISBN: 2246826578)

Sub pseudonimul Gabriel Osmonde

  • Le Voyage d'une femme qui n'avait plus peur de vieillir (Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire), Albin Michel, 2001
  • Les 20 000 de femei de la vie d'un homme (Cele 20 000 de femei din viața unui bărbat), Albin Michel, 2004
  • L'Œuvre de l'amour (Lucrarea iubirii), Pygmalion, 2006
  • Alternaissance (Alternaștere), Pygmalion, 2011

Note

  1. ^ Le Monde 
  2. ^ http://www.fondation-del-duca.fr/prix-mondial, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Andrei Makine, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ a b Andreï Makine, Babelio 
  5. ^ a b Gabriel Osmonde, Babelio 
  6. ^ a b Andrej Makine, Munzinger Personen, accesat în  
  7. ^ Journal officiel de la République française. Document administratif 
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ a b c d e "Who is Gabriel Osmonde? A French Literary Mystery is Solved", New York Times, April 1, 2011
  10. ^ „L'écrivain d'origine russe Andreï Makine entre à l'Académie française” (în franceză). Le Monde. . Accesat în . 
  11. ^ Murielle Lucie Clément. Andreï Makine. Rodopi, 2009. pg. 141
  12. ^ Christopher W. Lemelin, "Andrei Makine" in Multicultural Authors Since 1945(Amoia, Alba, and Bettina L Knapp, eds.). Oxford and Westport, Connecticut: Greenwood Press, 2004.
  13. ^ "Torn Between Two Languages", Victor Brombert, New York Times, August 17, 1997

Legături externe

  • „Viața unui scriitor: Andreï Makine”, Philip Delves Broughton, The Daily Telegraph, 28 martie 2004
  • „Interviu: Andrei Makine - Prin cortina de fier la Paris”, Natasha Fairweather, The Independent, 31 ianuarie 1999
  • „Madame Bovary C'est Moi: An Interview With Andreï Makine”, Gerry Feehily, 3:AM Magazine, 1 septembrie 2008

Legături în limba franceză

  • Site du collectif de chercheurs sur l'œuvre d'Andreï Makine Autour de l'œuvre d'Andreï Makine
  • Jean-Louis Tallon (). „Andreï Makine: L'écriture est une vision (a short biography essay and an interview with the author)” (în franceză). Horspress. 
  • Bibliografie critică (Auteurs.contemporain.info)
  • Le Monde selon Gabriel, vedeți site-ul: Le Monde selon Gabriel
  • Murielle Lucie Clément, autoarea tezei de doctorat Andreï Makine. Présence de l'absence: une poétique de l'art (photographie, cinéma, musique) și multe articole despre acest autor.


v  d  m
Premiul Goncourt

1903 - Nau  • 1904 - Frapié  • 1905 - Farrère  • 1906 - Jérôme și Jean Tharaud  • 1907 - Moselly  • 1908 - Miomandre  • 1909 - Leblond  • 1910 - Pergaud  • 1911 - Châteaubriant  • 1912 - Savignon  • 1913 - Elder  • 1914 - Bertrand  • 1915 - Benjamin  • 1916 - Barbusse  • 1917 - Malherbe  • 1918 - Duhamel  • 1919 - Proust  • 1920 - Pérochon  • 1921 - Maran  • 1922 - Béraud  • 1923 - Fabre  • 1924 - Sandre  • 1925 - Genevoix  • 1926 - Deberly  • 1927 - Bedel  • 1928 - Constantin-Weyer  • 1929 - Arland  • 1930 - Fauconnier  • 1931 - Fayard  • 1932 - Mazeline  • 1933 - Malraux  • 1934 - Vercel  • 1935 - Peyré  • 1936 - Ven Der Meersch  • 1937 - Plisnier  • 1938 - Troyan  • 1939 - Hériat  • 1940 - Ambrière  • 1941 - Pourrat  • 1942 - Bernard  • 1943 - Grout  • 1944 - Triolet  • 1945 - Bory  • 1946 - Gautier  • 1947 - Curtis  • 1948 - Druon  • 1949 - Merle  • 1950 - Colin  • 1951 - Gracq  • 1952 - Beck  • 1953 - Gascar  • 1954 - de Beauvoir  • 1955 - Ikor  • 1956 - Gary  • 1957 - Vailland  • 1958 - Walder  • 1959 - Schwarz-Bart  • 1960 - Horia  • 1961 - Cau  • 1962 - Langfus  • 1963 - Lanoux  • 1964 - Conchon  • 1965 - J. Borel  • 1966 - Charles-Roux  • 1967 - de Mandiargues  • 1968 - Clavel  • 1969 - Marceau  • 1970 - Tournier  • 1971 - Laurent  • 1972 - Carrière  • 1973 - Chessex  • 1974 - Lainé  • 1975 - Ajar (Gary)  • 1976 - Grainville  • 1977 - Decoin  • 1978 - Modiano  • 1979 - Maillet  • 1980 - Navarre  • 1981 - Lucien Bodard  • 1982 - Fernandez  • 1983 - Tristan  • 1984 - Duras  • 1985 - Queffelc  • 1986 - Host  • 1987 - Ben Jalloun  • 1988 - Orsenna  • 1989 - Vautrin  • 1990 - Rouaud  • 1991 - Combescot  • 1992 - Chamoiseau  • 1993 - Maalouf  • 1994 - Van Cauwelaert  • 1995 - Makine  • 1996 - Roze  • 1997 - Rambaud  • 1998 - Constant  • 1999 - Echenoz  • 2000 - Schuhl  • 2001 - Rufin  • 2002 - Quignard  • 2003 - Amette  • 2004 - Gaudé  • 2005 - Weyergans  • 2006 - Littell  • 2007 - Leroy  • 2008 - Rahimi  • 2009 - NDiaye  • 2010 - Houellebecq  • 2011 - Jenni  • 2012 - Ferrari  • 2013 - Lemaitre  • 2014 - Salvayre  • 2015 - Énard  • 2016 - Slimani  • 2017 - Vuillard  • 2018 - Mathieu  • 2019 - Dubois  • 2020 - Le Tellier  • 2021 - Sarr  • 2022 - Giraud  • 2023 - Andrea  •


Control de autoritate