Test de flacără
Testul flăcării (adesea numit și testul de colorație a flăcării) este un procedeu utilizat în chimia analitică calitativă, mai exact în analiza calitativă anorganică, ce are ca scop identificarea anumitor elemente chimice, în general a ionilor metalici. Are ca și concept de bază spectrul de emisie caracteristic fiecărui element în parte. Colorația flăcărilor depinde, de asemenea, și de temperatură.
Metodă
Acest test presupune introducerea unui eșantion din proba de analizat într-o flacără, și observarea colorației acesteia. Ideea de bază a metodei este că atomii din eșantion se evaporă și, datorită temperaturii, emit lumină când încă se află în flacără.
De obicei, proba de analizat se tratează cu acid clorhidric concentrat, din mai multe motive: pentru a elimina posibile reziduuri și pentru a transforma compușii existenți în cloruri metalice, care sunt majoritatea compuși volatili, deci vor colora mai bine flacăra.[1][2]
Elemente comune
Simbol | Nume | Colorație |
---|---|---|
As | Arsen | Albastră |
B | Bor | Verde |
Ba | Bariu | Verde |
Ca | Calciu | Roșu intens |
Cs | Cesiu | Albastru - Violet |
Cu(I) | Cupru(I) | Albastru |
Cu(II) | Cupru(II) (nu-halogenură) | Verde |
Cu(II) | Cupru(II) (halogenură) | Albastru-verzui |
Fe | Fier | Maroniu |
In | Indiu | Albastru |
K | Potasiu | Mov-violet |
Li | Litiu | Roșu carmin |
Mn(II) | Mangan(II) | Verde gălbui |
Mo | Molibden | Verde gălbui |
Na | Sodiu | Galben intens |
P | Fosfor | Verde palid |
Pb | Plumb | Albastru |
Rb | Rubidiu | Roșu-violet |
Sb | Stibiu | Verde clar |
Se | Seleniu | Albastru |
Sr | Stronțiu | Roșu |
Te | Telur | Verde clar |
Tl | Taliu | Verde pur |
Zn | Zinc | Verde albăstrui |
Galerie
- Stibiu, albastru deschis
- Arsen, albastru deschis
- Plumb, albastru deschis
- Bor, verde
- Calciu, roșu
- Potasiu, violet
- Cupru (II), verde-albăstrui
- Sulfat de cupru, verde
- Litiu, roșu carmin
- Sodiu, galben
- Stronțiu, roșu