Teoria Kaluza–Klein este o teorie fizică, creată la începutul secolului al XX-lea de către fizico-matematicienii germani Theodor Kaluza și Oskar Klein și care prezintă electromagnetismul ca o nouă dimensiune, a cincea, a spațiu-timpului. Această nouă dimensiune ar avea topologia unui inel sau cerc microscopic, spre deosebire de celelalte patru dimensiuni.[1]
Note
- ^ en Stere Ianuș, M. Vișinescu, „Kaluza-Klein theories and Riemannian submersions”, în: Studies in gravitation theory, editors I Gottlieb and N.I.Ionescu-Pallas, CIP Press, 1988, pp. 23-33.
 | Portal Fizică |
| Control de autoritate | - BNF: cb12290058z (data)
- GND: 4224276-9
- LCCN: sh86006241
- SUDOC: 031741746
| |
|---|
 | Acest articol din domeniul fizicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
