Simpatolitic

Simpatoliticele (denumite și adrenolitice sau simpatoplegice) sunt substanțe medicamentoase care împiedică efectul mediatorilor endogeni adrenalină și noradrenalină asupra receptorilor vegetativi simpatici sau care împiedică efectele excitării neuronilor simpatici.^[1] Antagoniștii adrenergici au unele indicații importante, fiind utilizați adesea în hipertensiunea arterială.

Mecanisme de acțiune

Inhiba recaptarea precursorilor din fanta sinaptica, deci prin epuizarea neurotransmitatorului.

Clasificare

După mecanismul de acțiune, simpatoliticele pot acționa direct sau indirect:

Simpatolitice cu acțiune directă

Antagoniști alfa
Antagoniști beta
Antagoniști alfa și beta

Simpatolitice cu acțiune indirectă

Centrale:
- Apraclonidină
- Brimonidină
- Clonidină
- Guanabenz
- Guanfacină
- Rilmenidină
- Metildopa
- Moxonidină
Periferice:
- Rezerpină
- Bretiliu
- Guanetidină

După selectivitate, simpatoliticele cu acțiune directă pot fi selective sau neselective:

Antagoniști alfa₁-selectivi

Prazosin^[2]
Doxazosin
Terazosin
Alfuzosin
Doxazosin
Silodosin

Antagoniști alfa₂-selectivi

Yohimbină

Antagoniști alfa-neselectivi

Dibenamină
Fentolamină
Fenoxibenzamină
Tolazolină

Antagoniști beta₁-selectivi

Beta-blocante cardioselective:
- Acebutolol (prezintă activitate intrinsecă simpatomimetică)
- Atenolol
- Betaxolol
- Bisoprolol
- Celiprolol
- Esmolol
- Metoprolol
- Nebivolol

Antagoniști beta-neselectivi

Antagoniști alfa și beta

Note

^ „Dictionar Medical: simpatolitic”, Pcfarm.ro, accesat în 25 noiembrie 2019
^ „Prazosin: Biological activity”. IUPHAR. International Union of Basic and Clinical Pharmacology. Arhivat din original la 8 decembrie 2019. Accesat în 25 noiembrie 2019.