Principiul superpoziției

În fizică și în teoria sistemelor, principiul superpoziției (sau principiul suprapunerii) exprimă faptul că, pentru orice sistem liniar răspunsul generat la un moment dat și la o anumită poziție de către mai mulți stimuli este egal cu suma răspunsurilor generate de fiecare stimul în parte. Printre domeniile în care se aplică acest principiu se pot enumera: studiul radiațiilor electromagnetice, optica, mecanica cuantică.

Aplicații

Mecanica clasică

Un caz particular al acestui principiu îl constituie principiul suprapunerii forțelor din mecanica clasică:

Dacă mai multe forțe acționează în același timp asupra unui corp, fiecare forță produce propria sa accelerație în mod independent de prezența celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind suma vectorială a accelerațiilor individuale.

i = 1 n F i = m a {\displaystyle \sum _{i=1}^{n}{\vec {F}}_{i}=m{\vec {a}}}

Mecanica cuantică

Un sistem cuantic, care este descris de funcțiile de undă Ψ i , i { 1 , 2 , , , n } {\displaystyle \Psi _{i},i\in \{1,2,,\cdots ,n\}} în stările cuantice i { 1 , 2 , , , n } {\displaystyle i\in \{1,2,,\cdots ,n\}} , atunci o stare posibilă a sistemului este descrisă de funcția:

Ψ = i = 1 n a i Ψ i , {\displaystyle \Psi =\sum _{i=1}^{n}a_{i}\Psi _{i},}

unde a i i { 1 , 2 , , , n } {\displaystyle a_{i}i\in \{1,2,,\cdots ,n\}} sunt amplitudinile funcțiilor de undă.

Portal icon Portal Fizică
Control de autoritate
  • GND: 4184121-9
  • LCCN: sh85130645
  Acest articol din domeniul fizicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.