Otto al II-lea de Wittelsbach
| Otto al II-lea | |
| Duce al Bavariei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Kelheim, Bavaria, Germania[2] |
| Decedat | (47 de ani)[3] Landshut, Bavaria, Germania[4] |
| Înmormântat | Scheyern |
| Părinți | Ludovic I de Bavaria[5] Ludmila de Boemia[*][5] |
| Frați și surori | Bertold III von Bogen[*][[Bertold III von Bogen |]] |
| Căsătorit cu | Agnes de Palatinat (din )[5] |
| Copii | Ludovic cel Strict[5] Henric al XIII-lea al Bavariei Elisabeta de Bavaria, regină a Germaniei[5] unknown von Kelheim[*][[unknown von Kelheim (Peerage person ID=672566)|]][6] Agnes von Bayern[*][[Agnes von Bayern (Peerage person ID=41837)|]][6] Sophie von Bayern[*][[Sophie von Bayern ((1236-1289))|]][6] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
| Duce al Bavariei | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Ludovic I al Bavariei |
| Succesor | Ludovic cel Strict |
| Conte Palatin | |
| Domnie | – |
Modifică date / text  | |
Otto al II-lea supranumit cel Ilustru (n. , Kelheim, Bavaria, Germania – d. , Landshut, Bavaria, Germania), membru al familiei de Wittelsbach a fost duce de Bavaria și conte palatin de Renania.[7]
Biografie
Otto a fost fiul ducelui Ludovic I de Bavaria și al soției sale, Ludmila de Boemia. În 1222, la vârsta de 16 ani, el s-a căsătorit la Worms cu Agnes de Palatinat, o strănepoată a ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor și a lui Conrad de Palatinat din dinastia Hohenstaufen.[7] Prin această căsătorie, familia Wittelsbach a moștenit Palatinatul păstrându-l ca posesiune până la 1918. Tot de atunci leul a devenit însemnul heraldic din blazonul Bavariei și al Palatinatului.
Otto a achiziționat bogatele regiuni Bogen în 1240, Andechs și Ortenburg în 1248 ca posesiuni pentru casa de Wittelsbach și astfel și-a extins baza sa de putere din Bavaria. Odată cu comitatul de Bogen, familia Wittelsbach a primit și steagul „alb - albastru” care de atunci a devenit stindardul Bavariei și al Palatinatului.
După încheierea unei dispute cu împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, Otto a trecut de partea acestuia în 1241. Fiica sa, Elisabeta, s-a căsătorit cu fiul lui Frederic, Conrad al IV-lea. Din acest motiv, Otto a fost excomunicat de către papă.
El a murit în Landshut în 1253. Ca și antecesorii săi, Otto a fost înmormântat în cripta abației de Scheyern.
Familie și urmași
Otto s-a căsătorit cu Agnes, fiică a contelui palatin de Rin Henric al V-lea (la rândul său, fiu al lui Henric Leul) cu Agnes de Hohenstaufen, căsătoria având loc la Worms în 1222. Copiii lor au fost:
- Ludovic (n. 13 aprilie 1229 – d. 2 februarie 1294), succesor în Bavaria Superioară;
- Henric (n. 19 noiembrie 1235 – 3 februarie 1290), succesor în Bavaria Inferioară;
- Elisabeta (n.c. 1227 – 9 octombrie 1273), căsătorită în 1246 în Vohburg cu Conrad de Hohenstaufen și în 1259 în München cu contele Meinhard al II-lea de Gorizia-Tirol, duce de Carintia;
- Sofia (n. 1236 – 9 august 1289), căsătorită în 1258 cu contele Gerhard al IV-lea de Sulzbach și Hirschberg;
- Agnes (n.c. 1240 – d.c. 1306).
Note
- ^ a b „Otto al II-lea de Wittelsbach”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Otto al II-lea de Wittelsbach”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Otto II Herzog von Bayern, The Peerage, accesat în
- ^ „Otto al II-lea de Wittelsbach”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e Kindred Britain
- ^ a b c The Peerage
- ^ a b Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 34.
Bibliografie
- Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854.
| Control de autoritate |
|  |
|---|
