Max Bill

Max Bill
Date personale
Născut	22 decembrie 1908[1][4][5][6] Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[7][8]
Decedat	9 decembrie 1994 (85 de ani)[1][4][5][9] Berlin, Germania[10]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Binia Bill[*][[Binia Bill (Swiss photographer (1904-1988))|​]] (din 1931)[11][2] Angela Thomas[*]​ (1991–9 decembrie 1994)[2]
Copii	Jakob Bill[*][[Jakob Bill (Swiss art historian, archaeologist and painter)|​]]
Cetățenie	Elveția[12][13]
Ocupație	arhitect pictor sculptor grafician[*]​ cadru didactic universitar[*]​ politician designer fotograf
Locul desfășurării activității	Berna Zürich
Limbi vorbite	limba germană[4]
Activitate
Alma mater	Bauhaus Kunstgewerbeschule Zürich[*][[Kunstgewerbeschule Zürich |​]]
Partid politic	Landesring der Unabhängigen[*][[Landesring der Unabhängigen (political party in Switzerland)|​]][2]
Premii	Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​ Goslarer Kaiserring[*][[Goslarer Kaiserring (Goslar municipality's international art prize)|​]] (1982) prix Kandinsky[*][[prix Kandinsky (French art prize)|​]] (1948) Praemium Imperiale[*]​ (1993)[3]
Modifică date / text

Max Bill (n. 22 decembrie 1908, Winterthur, cantonul Zürich, Elveția – d. 9 decembrie 1994, Berlin, Germania) a fost arhitect, artist plastic, grafician, pictor, designer de caractere tipografice și designer industrial elvețian.

Biografie

Viață timpurie, educație

Bill s-a născut în Winterthur, în 1908. După o ucenicie ca argintar, în perioada 1924 – 1927, Bill a început studiile la Bauhaus din Dessau, sub îndrumarea multor profesori prestigioși, incluzând artiști ca Vasili Kandinski, Paul Klee și Oskar Schlemmer. A fost student la Bauhaus din 1927 până în 1929, după care s-a mutat la Zürich.

Operă

Artă și design

După ce a lucrat la designul grafic pentru puținele clădiri moderne construite, pe acea vreme, și-a construit prima lucrare, propria sa casă și studioul (1932 – 1933) în Zurich-Höngg.^[14] Începând cu 1937, Max Bill a fost „forța motrice” a pleiadei de artiști elvețieni reuniți în grupul cunoscut ca Allianz.^[15]

Elvețianul Max Bill este considerat, de către lumea artistică, ca având influența cea mai decisivă asupra designului grafic elvețian începând cu anii 1950, datorită scrierilor sale teoretice, precum și pentru munca sa constantă, longevivă și prosperă.^[16] Legătura sa cu timpurile mișcării moderniste i-a oferit o autoritate specială. Ca designer industrial, munca sa se caracterizează printr-o claritate a designului și proporții precise.^[17] Example concrete sunt ceasurile sale, de perete și de mână, realizate pentru firma Junghans, unul din clienții săi pe termen lung.

Printre cele mai notabile modele, din gama largă de produse ale lui Bill, se numără Ulmer Hocker, realizat în 1954, un taburet multifuncțional, care poate fi folosit și ca element de raft, birou pentru difuzor, tabletă sau măsuță laterală. Deși scaunul a fost o creație a designerului școlii lui Bill împreună cu Hans Gugelot, un reprezentant al Școlii de design de la Ulm, este adesea numit doar „Bill Hocker" deoarece prima schiță a sa, realizată pe un șervețel de cocktail, a fost opera lui Bill.

În calitatea sa de designer și artist grafic și vizual, Bill a căutat să creeze forme care să reprezinte vizual „noua fizică” de la începutul secolului al XX-lea. Fuziunea artistului și a designerului din el a căutat să creeze obiecte, astfel încât noua știință a formei să poată fi înțeleasă de simțuri, adică ca o artă concretă. Astfel, Bill nu este un raționalist – așa cum se crede de obicei – ci mai degrabă un fenomenolog, unul care înțelege întruchiparea ca fiind expresia supremă a unei arte concrete. În acest fel, el nu se extinde atât de mult, ci reinterpretează teoria Școlii Bauhaus, al cărei elev a fost. Cu toate acestea, în mod curios, mulți din interpreții critici ai lui Bill nu au înțeles cu adevărat această problemă fundamentală.^[17]

A realizat picturi geometrice „de rezervă” și sculpturi sferice, unele bazate pe banda Möbius, în varii materiale precum, piatră, lemn, metal și ipsos.^[18][19] Lucrările sale ca arhitect includ o clădire de birouri, în Germania, o stație de radio, în Zürich, respectiv un pod, în estul Elveției.^[20]

Profesorat

Viață particulară

Note

Bibliografie

• Jakob Bill: Max Bill am Bauhaus. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1554-9.
• Max Bill: Funktion und Funktionalismus. Schriften 1945–1988. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1522-8.
• Max Bill, Retrospektive. Skulpturen Gemälde Graphik 1928–1987. (Texte Christoph Vitali, Eduard Hüttinger, Max Bill.) Katalog Schirn Kunsthalle, Frankfurt/Zürich/Stuttgart 1987 ISBN: 3-922608-79-5.
• Thomas Buchsteiner und Otto Lotze:max bill, maler, bildhauer, architekt, designer. Ostfildern-Ruit 2005, ISBN: 3-7757-1641-6.
• Luciano Caramel, Angela Thomas: Max Bill. Pinacoteca Communale Casa Rusca, Locarno / Fidia Edizione d'Arte, Lugano 1991, ISBN: 88-7269-011-0.
• Roberto Fabbri: Max Bill in Italia. Lo spazio logico dell'architettura, Bruno Mondadori Editore, Milano 2011, ISBN: 978-88-6159-606-1.
• Roberto Fabbri: Max Bill. Espaces, Infolio Éditions, Gollion – Paris, 2017, ISBN: 978-2-88474-463-8.
• Gerd Fischer: Der Koloss von Frankfurt: Die „Kontinuität“ von Max Bill. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Heft 4/1999, S. 22–23.
• Eduard Hüttinger: Max Bill. abc Verlag, Zürich 1977, ISBN: 3-85504-043-5.
• Eduard Hüttinger: Max Bill. Edition Cantz, Stuttgart 1987 (erweiterte Ausgabe) ISBN: 3-922608-79-5
• Gregor Nickel und Michael Rottmann: Mathematische Kunst: Max Bill in Stuttgart. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Band 14, Heft 3/2006, S. 150–159.
• Arturo Carlo Quintavalle: Max Bill. Università Commune Provincia di Parma, Quaderni 38, 1977.
• Thomas Reinke und Gordon Shrigley: Max Bill: HfG Ulm: Drawing and Redrawing: Atelierwohnungen, Studentenwohnturm. marmalade, 2006, ISBN: 978-0-9546597-1-4.
• Emil Schwarz: Im Wissen der Zeit oder Der Sinn, den die Schönheit erzeugt, Hommage à Max Bill, ein dichterischer Nachvollzug mit dem Essay Wirklichkeit oder Realität. NAP Verlag, Zürich 2010, ISBN: 978-3-9523615-4-2.
• Werner Spies: Kontinuität. Granit-Monolith von Max Bill. Deutsche Bank, 1986, ISBN: 3-925086-01-3.
• René Spitz: hfg ulm. der blick hinter den vordergrund. die politische geschichte der hochschule für gestaltung ulm 1953–1968. Stuttgart/London 2002. ISBN: 3-932565-16-9. (Zur Geschichte der HfG Ulm von der Gründung 1953 bis zur Schließung 1968.)
• Margit Staber: "Max Bill". Methuen, London 1964. (Art in Progress series)
• Angela Thomas: Max Bill und seine Zeit. 2 Bände. Scheidegger & Spiess, Zürich:
  • Band 1: Mit subversivem Glanz (1908–1939), 2008, ISBN: 978-3-85881-227-8.
  • Band 2: Nur kleine Geister halten Ordnung (1939–1994), 2012, ISBN: 978-3-85881-228-5.
• Udo Weilacher: Kontinuität (Max Bill). In: Udo Weilacher: Visionäre Gärten. Die modernen Landschaften von Ernst Cramer. Basel/Berlin/Boston 2001, ISBN: 3-7643-6568-4.
• Da Silva Paiva, Rodrigo Otávio: Max Bill no Brasil, 2011, ISBN: 978-3-943347-13-5.

Vezi și

• Bauhaus
• Typographica

Legături externe

Materiale media legate de Max Bill la Wikimedia Commons

• en "Max Bill – The Master's Vision", a film about Max Bill by Erich Schmid
• en — Extense biography in bauhauskooperation.com Arhivat în 19 august 2020, la Wayback Machine.
• en — Lorenzelli Arte - Max Bill Biography
• en Works in Stuttgart museum
• en Max Bill (Georges Vantongerloo stiftung)
• en Max Bill — Exhibition in MARTa Herford Museum (Germania)
• en „Max Bill Kitchen Clock”. Furniture. Victoria and Albert Museum. Arhivat din original la 7 iulie 2008. Accesat în 11 iunie 2008.