Literatura italiană

Divina Comedia, Dante Alighieri, Veneția, 1529.

Literatura italiană s-a dezvoltat relativ târziu în comparație cu literatura altor popoare ce vorbeau o limbă romanică, pentru că vorbirea curentă din Italia, "il volgare", derivată din limba latină, la rîndul său cu foarte multe variante dialectale, nu putea face concurență limbii latine, rămasă limbă literară până în secolul al XIII-lea.

Evul Mediu

"Il duecento" - Sec. XIII

La început circulau cronici, povestiri eroice, legende, vieți ale sfinților ("hagiografii"), scrieri didactice. Autorii din această epocă scriau în latină sau franceză, unii foloseau un dialect provensal sau franco-venețian. Primele documente asupra folosirii unor dialecte italiane se găsesc în poeme populare, ca "Ritmo laurenziano" al trubadurului Raimbaut de Vaqueiras de la sfârșitul secolului al XII-lea.

Literatura se dezvoltă pe teritoriul Italiei în diverse centre:

Palermo (Sicilia)

  • Giacomino Pugliese
  • Rinaldo d'Aquino
  • Pier della Vigna
  • Giacomo da Lentini, creatorul primelor sonete

Arezzo

  • Guido di Arezzo
  • C. Davanzati

Bologna

  • Guido Guinizelli, creator al Dolce stil novo

Reprezentanți ai Dolce stil novo în alte centre:

  • Dante Alighieri, în primele sale opere ("La vita nuova", 1292-1295)
  • Guido Cavalcanti
  • Cino da Pistoia
  • D. Frescobaldi

Umbria

"Il trecento" - Sec. XIV

Dante, Petrarca și Boccaccio au fost primii scriitori italieni care au folosit în operele lor dialectul vorbit în Toscana, din principalele centre Florența și Siena, care a devenit astfel limba literară a Italiei.

"Il quattrocento" - Sec. XV

Articol principal: Quattrocento.

Reprezentanți ai umanismului:

Poeți și prozatori:

Renașterea

"Il cinquecento" -Sec. XVI

În secolul al XVI-lea, perioada de vârf a Renașterii, limba italiană domină creația literară, în timp ce limba latină este rezervată publicațiilor științifice.

  • Pietro Bembo, în "Le prose della volgar lingua" (1525), recomandă limba lui Petrarca pentru poezia lirică și cea a lui Boccaccio pentru proză.

Poeți lirici

Epopea cavalerească

Proza literară, istorie și politică

Epopeea religioasă

Literatură pastorală

În 1582 a fost întemeiată la Florența "Accademia della Crusca", cu misiunea de a se îngriji de gramatica și normele stilistice ale limbii italiene. În 1612, Accademia a publicat primul dicționar al limbii italiene.

Literatura modernă timpurie

În urma descoperirilor geografice, centrul comercial se mută din bazinul Mediteranei pe coasta Atlantică. Italia este bântuită de războaie, centrele orășenești își pierd însemnătatea, în secolele XVII și XVIII cea mai mare parte a peninsulei italice se află sub dominație spaniolă sau austriacă.

"Il seicento" - Sec. XVII

Stilurile predominante în artă și literatură sunt barocul și manierismul, creațiile literare au caracter elegiac și melancolic, stilul este emfatic și metaforic.

"Il settecento" - Sec. XVIII

Predomină stilul Rococo, reacție împotriva barocului. În 1690 ia ființă la Roma "Accademia dell'Arcadia", care preconizează simplitatea stilistică.

  • Pietro Metastasio editează "Giornale de' letterati d'Italia" (1710). Autor de poezii lirice, melodrame, librete de opere.
  • Gian Vittorio Gravina: "Della ragion poetica" (1708)
  • Carlo Goldoni inițiază "Commédia del carattere", autor al unui mare număr de piese de teatru, printre care: "La locandiera" (1753), "Le baruffe chiozzotte" (1761-1764), "Il ventaglio" (1765).
  • Carlo Gozzi autor de feerii dramatice (Fiabe): "L'amore delle tre melarance" (1761), "Turandot" (1762)
  • Cesare Bonesana Beccaria: "Dei delitti e delle pene" (1764) pe teme morale și juridice.
  • Giuseppe Baretti întemeiază revista "La frutta letteraria" (1763-1765)
  • Giuseppe Parini: "Il giorno" (1763-1801), operă de satiră socială.
  • Vittorio Alfieri: "Della tirannide" (1777) și tragedii în stil antic "Agamemnon" (1783), "Antigone" (1783) și altele.
  • Giovanni Battista Vico: "Principi di una scienza nuova d'intorno alla comune natura delle nazioni" (1725), lucrare de filosofie a istoriei.

Literatura modernă

"Il ottocento" - Sec. XIX

"Risorgimento" și Romantismul

"Il Risorgimento" (rom.: reînviere, reînflorire) exprimă starea de sprit dominantă din Italia din prima jumătate a secolului al XIX-lea, reflectată în cultură și politică, care avea ca țintă unificarea Italiei într-un stat național. În aceeași perioadă de timp, în artă și literatură apare și se dezvoltă romantismul.

Verismul și Simbolismul

Sub influența realismului și naturalismului francez și ca reacție împotriva clasicismului și romantismului se dezvoltă o literatură axată pe problemele sociale din actualitate, curent denumit în Italia "Verismo" (itat.: vero = adevărat).

  • Giuseppe Gioacchino Belli: "Sonette" în idiom roman.
  • Giovanni Verga, romane și nuvele: "I malavoglia" (1881), "Maestro don Gesualdo" (1889), "Vita dei campi" (1880), "Novelle rusticane" (1883).
  • Giovanni Pascoli: "Canti di Castello vecchio" (1903)

Mișcarea simbolistă este reprezentată prin:

În afara acestor curente se situează:

Literatură critică:

"Il novecento" - Sec. XX

Epoca de trecere

Literatura înainte de Al doilea război mondial

Literatura după Al doilea război mondial

Reprezentanți ai neorealismului:

Noua avangardă literară contemporană:

  • "Gruppo 63": Edoardo Sanguinetti, Elio Pagliarini, Nanni Balestrini ("Vogliamo tutto", 1971), Giuseppe Guglielmi, Antonio Porta
  • Alfredo Giuliani: "Povera Juliet" (1965)
  • Grazyna Miller: "Alibi di una farfalla" (2002)
  • Pier Vittorio Tondelli: "Altri libertini" (1980), "Camere separate" (1990)

Alte direcții:

Legături externe

  • www.StoriaDellaLetteratura.it: Storia della letteratura italiana, Antonio Piromalli, 1994 (full text online 2010)
  • it Italia Libri
  • v
  • d
  • m
Literatura europeană
  • Abhază
  • Albaneză
  • Anglo-Normandă
  • Aragoneză
  • Armeană
  • Asturiană
  • Austriacă
  • Azeră
  • Bască
  • Belgiană
  • Bielorusă
  • Bosniacă
  • Bretonă
  • Britanică
  • Bulgară
  • Catalană
  • Cornică
  • Cehă
  • Cipriotă
  • Ciuvașă
  • Croată
  • Daneză
  • Elvețiană
  • Engleză
    • Engleză veche (anglo-saxonă)
    • Engleză medie
  • Estonă
  • Feroeză
  • Finlandeză
  • Flamandă
  • Franceză
  • Friulană
  • Frizonă
  • Galeză în galeză / în engleză
  • Galiciană
  • Germană
  • Greacă
  • Groenlandeză
  • Idiș
  • Irlandeză
    • Nord-irlandeză
  • Islandeză
  • Italiană
  • Jèrriais
  • Kazahă
  • Kosovară
  • Latină
  • Letonă
  • Lituaniană
  • Lombardă
  • Luxemburgheză
  • Macedoneană
  • Maghiară
  • Malteză
  • Manx
  • Muntenegreană
  • Neerlandeză
  • Norvegiană
    • Nordică veche
  • Occitană (Provensală)
  • Osetă
  • Poloneză
  • Portugheză
  • Română
  • Rusă
  • Sardă
  • Scoțiană (Scots)
  • Sârbă
  • Slovacă
  • Slovenă
  • Spaniolă
  • Suedeză
  • Turcă
  • Turcă cipriotă
  • Ucraineană
  • Venetă
Control de autoritate
  • BNE: XX529379
  • BNF: cb11976931h (data)
  • LCCN: sh85068816
  • NDL: 00564303
  • NKC: ph121234