Leo Tindemans
| Leo Tindemans | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 aprilie 1953 Zwijndrecht, Belgia |
| Decedat | (92 de ani)[2][3][4][5]  Edegem, Flandra, Belgia[1] |
| Cauza decesului | boală |
| Copii | Bruno Tindemans[*] |
| Cetățenie |  Belgia |
| Religie | catolic |
| Ocupație | politician diplomat jurnalist |
| Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles |
| Limbi vorbite | limba franceză[6][7] limba neerlandeză |
| Al 42-lea Prim-ministrul Belgiei | |
| În funcție 25 aprilie 1974 – 20 octombrie 1978 | |
| Precedat de | Edmond Leburton |
| Succedat de | Paul Vanden Boeynants |
| Premii | Europäischer Handwerkspreis[*][[Europäischer Handwerkspreis (Award)|]] () Premiul Carol cel Mare () Medalia Robert Schuman[*] () honorary doctor of Heriot-Watt University[*][[honorary doctor of Heriot-Watt University |]] () Ridder in de Orde van Leopold II[*][[Ridder in de Orde van Leopold II (appointment in the Order of Leopold II in the Kingdom of Belgium)|]] Minister van Staat[*][[Minister van Staat (honorary title in Belgium)|]] () |
| Partid politic | CD&V |
| Alma mater | Universitatea Catolică din Leuven ()[1] Universitatea din Gent ()[1] Universitatea Harvard ()[1] |
Modifică date / text  | |
Leonard Clemence "Leo" Tindemans (n. , Zwijndrecht, Flandra, Belgia – d. , Edegem, Flandra, Belgia) a fost un politician creștin-democrat din Flandra, prim-ministru al Belgiei din 1974 până în 1978. Federalist convins, este celebru pentru raportul său din 1975 despre viitorul Uniunii Europene, care preconiza o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate și exterioară comună. A fost ministru al afacerilor externe al Belgiei între 1981 și 1989 și a fost ales europarlamentar la alegerile din 1979, 1989 și 1994. A fost președinte al Partidului Popular European între 1976 și 1985, actualmente având rolul de președinte onorific.
Este celebru pentru raportul său din 1975 prezentat Consiliului European, care prevedea o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate comună în Europa.
În 1976 a primit Premiul Carol cel Mare, care recompensează personalitățile angajate pentru unificarea europeană.
Note
- ^ a b c d ODIS, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c „Leo Tindemans”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c Leo Tindemans, Discogs, accesat în
- ^ a b c Leo Tindemans, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Leo Tindemans
| Predecesor: Edmond Leburton | Prim-Ministrul al Belgiei 1974 — 1978 | Succesor: Paul Vanden Boeynants |
| |||||
| |||||
