Dimitrie Cariagdi

Dimitrie Cariagdi
Date personale
Născut1815 Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească
 Principatele Unite
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Primar general al municipiului București Modificați la Wikidata

Partid politicPNL
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dimitrie Cariagdi (n. 1815 – d. , București, România) a fost un politician și ministrul Justiției Instrucțiunii și Cultelor (14 iunie 1865 - 11 februarie 1866; ad-interim 14 - 27 iunie 1865), Ministrul Justiției (18 decembrie 1870 - 11 martie 1871) și primar al Bucureștiului în perioada decembrie 1878 - noiembrie 1883. A fost primul edil care a condus Bucureștiul, capitală a unui stat independent.

Biografie

În timpul mandatului său s-a cumpărat de către primărie una dintre cele mai mari clădiri ale orașului, o veche casă boierească ridicată după 1810 de vistiernicul Ion Hagi Moscu. Casa era situată pe „Ulița Colții” nr. 40. Primăria a funcționat în acest imobil din mijlocul orașului în „Văpseaua de roșu” până în 1912 când a fost dărâmat.[1]

Realizări

Marea sa realizare a constat în obținerea unui credit de 15 milioane lei pentru canalizarea Dâmboviței care provocase în fiecare primavară din decniul trecut distrugeri serioase, ieșind din matcă. Tot în această perioadă s-a realizat și reconstrucția pavajelor cu piatră cubică. Toate aceste operațiuni au fost posibile cu împrumuturi de la Casa de Depuneri. Prețul total al sistematizarii Dâmboviței a fost de 15.150.000 de lei. În anul 1880 au fost finalizate planurile de rectificare și de canalizare a Dâmboviței.

„În ziua de 2 noembrie 1880 au început lucrările pentru rectificarea Dâmboviței. Erau de față Domnitorul, colonel Dabija, ministrul de lucrări publice, d. Cariagdi, primarul Capitalei, alte notabilități și un foarte numeros public. Serviciul divin și toată solemnitatea s-a săvârșit într-un pavilion înalțat pe axa proiectată a Dâmboviței, aproape de podul de fer de pe calea Văcărești, lângă fântâna apelor zise «apele dela Văcărești». Apoi, în față erau tribunele pentru invitați. După discursul primarului și răspunsul Domnitorului, primarul prezentă Domnului o lopată cu care acesta, făcând câțiva pași înainte, ridică o cantitate de pământ. Lumea izbucni în urale și imediat lucrătorii, înșiruiți pe amândouă rândurile, începură lucrarea. Lopata cu care Domnitorul ridică cea dintâi bucată de pământ era un obiect de artă: limba era de argint și coada de abanos de care era încovoiată o lamă iarăși de argint. Pe limbă era scris: «Casma întrebuințată la începerea lucrărilor Dâmboviței în ziua de 2 Noembrie 1880, sub domnia lui Carol I. Președinte al consiliului de ministri, I.C. Brătianu.» În urma licitațiunei publicate de primărie, lucrările pentru rectificarea Dâmboviței au rămas asupra antreprenorului francez d. Boisguerin care a oferit 11 la sută sub deviz.”
—Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, 4 volume, publicate între 1927 și 1932
.

O altă realizare majoră a mandatului lui Cariagdi a fost sistemul de canalizare din București. Construcția canalelor, din beton, a început pe 16 septembrie 1881 și i-a fost alocat un buget de 5 milioane de lei.[2]

A fost căsătorit cu Anica D. Cariadgi (d. decembrie 1880), înmormântată în Cimitirul Bellu, unde va fi și el înmormântat în 1893.[3]

În prezent, o stradă din sectorul 2 al capitalei îi poartă numele.

Note

  1. ^ Administrația Bucureșteană - bucuresti.fest.ro, accesat pe 3 mai 2016
  2. ^ Bucurestii de altadata, Volumul 1 - docslide.fr Arhivat în , la Wayback Machine., accesat pe 3 mai 2016
  3. ^ Jurnal I: 1881-1887, de Carol I al României, accesat pe 3 mai 2016

Legături externe

  • Fondarea Partidul Național Liberal Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Materiale media legate de Monitorul Primăriei București 1879 la Wikimedia Commons
  • Materiale media legate de Monitorul Primăriei București 1880 la Wikimedia Commons
  • Materiale media legate de Monitorul Primăriei București 1881 la Wikimedia Commons
  • Materiale media legate de Monitorul Primăriei București 1882 la Wikimedia Commons
  • Materiale media legate de Monitorul Primăriei București 1883 la Wikimedia Commons


Predecesor:
C. A. Rosetti (2)
Primar al Bucureștiului
decembrie 1878 - noiembrie 1883
Succesor:
Michail Török



v  d  m
Guvernele Ion Ghica (1859, 1859-1860, 1866, 1866-1867 și 1870-1871)
Guvernul Ion Ghica (București)
11 octombrie 1859 - 28 mai 1860
Principatul Munteniei după Mica Unire

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Constantin Steriade - Ministrul finanțelor · Gheorghe Crețeanu (interimar) - Ministrul justiției · Alexandru G. Golescu - Ministrul cultelor · Colonel Ion Cornescu și Colonel Ioan Emanoil Florescu - Ministrul de război · Ioan Bălăceanu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Ion Ghica (Iași)
8 martie - 27 aprilie 1859
Principatul Moldovei după Mica Unire

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministrul de interne · Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Eugen Alcaz - Ministrul finanțelor · Constantin Hurmuzachi - Ministrul justiției · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul cultelor · General Constantin Milicescu - Ministrul de război ·  · Ludovic Steege - Ministrul lucrărilor publice ·  ·

Guvernul Ion Ghica (1)
11 februarie - 10 mai 1866
România lui și după Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Dimitrie Ghica - Ministru de interne · Ion Ghica - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza (interimar) și Petre Mavrogheni (numit) - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti - Ministrul cultelor · Maior Dimitrie Lecca - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice ·

Guvernul Ion Ghica (2)
15 iulie 1866 - 21 februarie 1867
România după Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · George B. Știrbei - Ministrul de externe · Petre Mavrogheni - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino - Ministrul justiției · Constantin A. Rosetti și Ion Strat - Ministrul cultelor · Colonel Ioan Gr. Ghica, Colonel Nicolae Haralambie și General Tobias Gherghely - Ministrul de război · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul lucrărilor publice ·

Guvernul Ion Ghica (3)
18 decembrie 1870 - 11 martie 1871
România în timpul lui Carol I
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Ion Ghica - Președintele Consiliului de Miniștri · Ion Ghica - Ministru de interne · Nicolae Calimachi-Catargiu - Ministrul de externe · Dimitrie A. Sturdza - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cariagdi - Ministrul justiției · Nicolae Gr. Racoviță - Ministrul cultelor și instrucțiunii publice · Colonel Eustațiu Pencovici - Ministrul de război · Dimitrie Berindei - Ministrul lucrărilor publice ·

v  d  m
Guvernele Nicolae Kretzulescu (1859, 1862-1863 și 1865-1866)
Guvernul Nicolae Kretzulescu (București)
6 septembrie - 11 octombrie 1859
Principatul Munteniei după Mica Unire

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · Nicolae Kretzulescu - Ministrul de interne · Nicolae Kretzulescu și Vasile Alecsandri - Ministrul de externe · Constantin Steriade - Ministrul finanțelor · Ioan C. Cantacuzino și Gheorghe Crețeanu (interimar) - Ministrul justiției · Ioan C. Cantacuzino (interimar) și Grigore Alexandrescu (interimar) - Ministrul cultelor · Colonel Ion Cornescu (interimar) - Ministrul de război · Grigore Filipescu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Nicolae Kretzulescu (1)
24 iunie 1862 - 11 octombrie 1863
România lui Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · Nicolae Kretzulescu - Ministru de interne · Alexandru Cantacuzino, General Ioan Grigore Ghica și Nicolae Rosetti-Bălănescu - Ministrul de externe · Teodor Ghica, Alexandru Cantacuzino (interimar și apoi numit) și Constantin I. Iliescu (interimar și apoi numit) - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cornea, Nicolae Kretzulescu, Barbu Bellu, Nicolae Kretzulescu (interimar) și Dimitrie P. Vioreanu - Ministrul justiției · Gheorghe Crețeanu, Nicolae Dimitrie Racoviță, General Christian Tell și Alexandru Odobescu (interimar și apoi numit) - Ministrul cultelor · General Ioan Grigore Ghica și General Ioan Em. Florescu - Ministrul de război · Alexandru Em. Florescu, Dimitrie Cornea și Alexandru Ștefan Catargiu - Ministrul lucrărilor publice · Alexandru Șt. Catargiu (interimar și apoi numit) - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2)
14 iunie 1865 - 11 februarie 1866
România lui Alexandru Ioan Cuza
(24 ianuarie 185923 februarie 1866)

Nicolae Kretzulescu - Președintele Consiliului de Miniștri · General Ioan Em. Florescu și Nicolae Kretzulescu - Ministrul de interne, agricultură și lucrări publice · Grigore Bengescu, Nicolae Rosetti-Bălănescu, Grigore Bengescu, General Savel Manu și Alexandru Papadopol Calimah - Ministrul de externe · Nicolae Kretzulescu și Ioan Oteteleșanu - Ministrul finanțelor · Dimitrie Cariagdi (interimar și apoi numit) - Ministrul justiției și cultelor · General Savel Manu și Colonel Alexandru Solomon - Ministrul de război · Nicolae Rosetti-Bălănescu și General Savel Manu - Ministrul controlului (cu atribuțiile Curții de Conturi) ·

  • v
  • d
  • m
România
(1864 - 1881)
Regatul României
(1881 - 1947)
România comunistă
(1948 - 1989)
România postcomunistă
(1990 - prezent)
Note: (1), (2) - numărul mandatului  • (AP) - ajutor de primar  • (PI) - primar interimar
v  d  m
Partide politice (România) — Partidului Național Liberal (24 mai 1875noiembrie 1947 și 15 ianuarie 1990 — prezent)
Fondatorii PNL
Primul comitet director
(aranjați alfabetic)

Tache Anastasiu ·  · Vasile Arvanezu ·  · Dimitrie Berindei ·  · Pană Buescu ·  · Ion C. Brătianu ·  · Dumitru Brătianu ·  · Nae Calinderu ·  · Alexandru Candiano-Popescu ·  · Dimitrie Cariagdi ·  · Ion Câmpineanu ·  · Gheorghe Chițu ·  · Manolache (Emanoil) Costache Epureanu ·  · Nicolae Fleva ·  · Nicolae C. Furculescu ·  · Cristache Fusea ·  · Ion Ghica ·  · Dimitrie Gianni ·  · Alexandru G. Golescu ·  · Constantin Grădișteanu ·  · Mihail Kogălniceanu ·  · Alexandru Lupescu ·  · Constantin Nacu ·  · Remus Opran ·  · Constantin G. Peșacov ·  · Mihail Pherekyde ·  · Emilian Pake-Protopopescu ·  · Constantin Alexandru Rosetti ·  · Anastase Stolojan ·  · Eugeniu Stătescu ·  · Dimitrie A. Sturdza ·  · George D. Vernescu ·  ·

Partidul Național Liberal
(între 24 mai 1875 și
noiembrie 1947)
Partidul Național Liberal
(din 15 ianuarie 1990 — prezent)