Știința suprafețelor
Știința suprafețelor este studiul fenomenelor fizice și chimice ce au loc la interfața dintre două faze, incluzând interfețele solid-lichid, solid-gaz și lichid-gaz. Cele două subramuri ale acestei științe sunt chimia suprafețelor și fizica suprafețelor.[1] Printre conceptele de interes din această știință se numără cataliza eterogenă, fabricarea și utilizarea semiconductorilor, pilele de combustie, coloizii, adezivii și cercetarea interfețelor dintre polimeri, biomateriale, nanostructuri, materie moale, lichide, gaze și vid.[2][3]
Printre tehnicile de cercetare utilizate în știința suprafețelor se numără spectroscopia fotoelectronică de raze X, microscopia de scanare cu efect tunel (microscopia de baleiaj cu efect tunel, STM), difracția electronică de energie joasă, spectroscopia prin desorbție termică, etc.[4]
Istoric
În anul 2007, Gerhard Ertl a primit Premiul Nobel pentru Chimie pentru cercetările din domeniul chimiei suprafețelor, în special pentru investigarea interacției dintre moleculele de monoxid de carbon și suprafețele de platină.[2][5]
Chimia suprafețelor
Fizica suprafețelor
Vezi și
- Interfață (chimie)
- Suprafață
- Știința materialelor
- Tribologie
Referințe
- ^ Prutton, Martin (). Introduction to Surface Physics. Oxford University Press. ISBN 0-19-853476-0.
- ^ a b „O facilitate complexă de știința suprafețelor”, Marketwatch.ro, , accesat în
- ^ Luklema, J. (). Fundamentals of Interface and Colloid Science. 1–5. Academic Press.
- ^ „Știința suprafețelor și interfețelor la INCDFM Magurele”, Marketwatch.ro, accesat în
- ^ Alexandra Sandru (), „Premiul Nobel, acordat pentru studierea chimiei suprafețelor”, Ziare.com, accesat în
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Știința suprafețelor
- "Ram Rao Materials and Surface Science" (video)
- Surface Chemistry Discoveries (Descoperiri în știința suprafețelor)
